Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RESTURI
Rezultatele 91 - 98 din aproximativ 98 pentru RESTURI.
TRICOPTÉR , tricoptere , s . n . ( La pl . ) Ordin de insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzișori , ale căror larve trăiesc în apă și își construiesc un fel de căsuțe , cilindrice sau conice , din resturi vegetale , nisip și pietricele ; ( și la sg . ) insectă care face parte din acest
TRIZAHARÍDĂ , trizaharide , s . f . Substanță organică din clasa hidraților de carbon , care are molecula formată din trei resturi de
... TRONSÓN , tronsoane , s . n . Parte dintr - un obiect , dintr - un organ de mașină sau dintr - o construcție având o particularitate distinctă și delimitată de rest
TÚRBĂ^2 , turbe , s . f . ( Pop . ) Turbare ( 1 ) . TÚRBĂ^1 , turbe , s . f . Varietate de cărbune inferior , format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept
VÂNTURĂTOÁRE , vânturători , s . f . 1. Mașină agricolă de sortat , care curăță semințele de impurități printr - un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site . 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor . - Vântura + suf . -
VÁTRĂ , vetre , s . f . 1. Un fel de platformă înălțată , amenajată în tinda caselor țărănești , pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea ; parte plană din interiorul cuptorului ( de pâine ) sau al sobei , care susține cuptorul sau soba în afară și pe care se poate ședea sau dormi . 2. Locuință , așezământ stabil , cămin , casă ( părintească ) . 3. Locul principal , central al unei așezări , al unei instalații etc . ; locul pe care s - a clădit ceva , pe care se construiește sau unde se așază ceva . 4. ( Pop . ) Porțiune de pământ , pe un câmp , care se deosebește de restul locului printr - o vegetație diferită sau prin absența vegetației . Cf . alb . %
... o rază redusă de acțiune . III. Rând dintr - un text , tipărit cu caractere mai grase , spre a fi scos în evidență față de rest
VIERMĂNÁR , viermănari , s . m . Insectă de forma unei muște , cu capul de culoare galbenă , care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție ( Sarcophaga