Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 116 pentru ROMÂNĂ.
ROȘIÓR , - OÁRĂ , roșiori , - oare , adj . , subst . I. Adj . Diminutiv al lui roșu . II. S . f . 1. ( La sg . ) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică , puțin răspândit în cultură . 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari , cu ochii și cu înotătoarele roșietice ( Scardinius erythrophthalmus ) . III. S . m . ( La pl . ) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de cavalerie . [ Pr . : - și - or ] - Roșu + suf . -
ROB , ROÁBĂ , robi , roabe s . m . și f . 1. ( În evul mediu , în țările române ) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal , fără ca acesta să aibă dreptul de a - l omorî . 2. Om aflat în relații social - politice de subjugare , de aservire . 3. Fig . Persoană subjugată de o pasiune , de o preocupare copleșitoare , de o
RÓBOTĂ s . f . 1. ( În evul mediu ) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal ; ( mai târziu ) muncă pe care o prestau ( de câteva ori pe săptămână ) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor ; clacă , boieresc . 2. Muncă , activitate neîntreruptă ( și grea ) . [ Acc . și : robótă . - Var . : ( înv . ) róbot s .
ROMÂNÍ , românésc , vb . IV . ( Înv . ) 1. Refl . și tranz . A adopta sau a face să adopte obiceiurile , caracterul , limba românilor . 2. Tranz . A traduce în
ROTACÍSM , rotacisme , ( 2 ) s . n . 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în " r " . 2. Transformarea , în limba română , a lui " n " intervocalic în " r " , la cuvintele moștenite din limba
RUBIÁ , rubiele , s . f . Numele unei monede turcești de aur , emisă spre sfârșitul evului mediu , care a circulat în țările române în prima jumătate a sec .
S s . m . invar . A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană constrictivă dentală surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :
SÍLIȘTE , siliști , s . f . 1. Denumire dată în evul mediu , în țările române , locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat ; vatra satului . 2. ( Pop . ) Loc necultivat , bun pentru cultura cerealelor , sau loc plantat cu pomi ( în apropierea sau în vatra
SÓLDIU , soldii , s . m . Monedă italienească veche , de valoare redusă , care a circulat în trecut și în țările române ; p . gener . monedă de mică
SUB ^2 prep . I. ( Introduce un complement circumstanțial de loc ) 1. ( Arată poziția unei persoane sau a unui lucru care se găsește sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva ) Dedesubt . A căzut sub masă . 2. ( Rar ) În . 3. La marginea , la poalele , jos , lângă . . . Sub zidurile cetății . II. ( Introduce un complement circumstanțial de timp ) În timpul , pe vremea . Istoria românilor sub Mihai - Vodă Viteazul . III. ( Introduce un complement circumstanțial de cauză ) Iarbă ofilită sub arșița soarelui . IV. ( Introduce un complement circumstanțial de mod ) 1. ( Exprimă un raport de supunere , de dependență față de cineva ) Avea sub mână o armată de subalterni . 2. ( În expr . ) Sub ochii ( cuiva ) = în prezența ( cuiva ) , fiind de față ( cineva ) . A ține ( sau a păstra ) sub cheie = a ține ( sau a păstra ) închis , încuiat . A trece ( ceva ) sub tăcere = a tăinui ( ceva ) . A fi ( sau a se găsi ) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă . Sub pretext ( sau cuvânt , motiv ) că . . . = invocând un motiv ( fals ) . Sub nici un cuvânt ( sau chip ) = cu nici un preț , nicidecum , niciodată . Sub semnătură = ...
SÚLGIU , sulgiuri , s . n . Dare percepută în evul mediu , în țările române , pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte . - Et .