Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UȘĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 119 pentru UȘĂ.
... de lovirea cu ( sau de ) un obiect tare , de o izbitură , de descărcarea unei arme , de ceva care plesnește sau crapă , de bătăile ( repetate ) în ușă
RĂTÉZ , răteze , s . n . Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă , pentru uși , porți sau ferestre ; zăvor . [ Var . : răteáză s .
ROȘTÉI , roșteie , s . n . ( Reg . ) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre ; p . restr . gratie ,
ROSTOGOLITÓR , rostogolitori , s . m . Lucrător care întoarce materialul pe toate fețele , pe vatra unui cuptor metalurgic ( pentru a obține o temperatură uniformă ) , și - l aduce la ușa de scoatere din cuptor . - Rostogoli + suf . -
SCÂRȚ interj . 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit , strident produs de uși , roți etc . 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului . 3. ( Fam . ) Exclamație de dezaprobare , de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva ; da ' de unde ! vorbă să fie ! [ Var . : sc ? rța , sc ? rțai interj . ] -
SOLBÁNC , solbancuri , s . n . Element de construcție executat deasupra părții exterioare a parapetelor ferestrelor sau a ușilor pentru protejarea lor de scurgerea apei de
SPĂRGĂTÓR , - OÁRE , spărgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care sparge , care sfărâmă ( piatră , cărbuni etc . ) . II. S . n . Instrument care se folosește la spargerea unor materiale , a anumitor fructe cu coaja tare etc . III. S . m . și f . 1. Hoț care intră undeva cu forța ( spărgând uși , încuietori etc . ) pentru a jefui . 2. ( În sintagma ) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron , care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă . - Sparge + suf . -
... folosi conținutul . 3. Tranz . A distruge , a nărui , a nimici . 4. Tranz . A deschide prin forțare o ușă , o încuietoare ; p . ext . a jefui , a prăda . 5. Tranz . A împinge , a străpunge cu un obiect ...
... SPINĂRÚȘĂ , spinărușe , s . f . ( Rar ) Diminutiv al lui spinare ; spinăruță . - Spinare + suf . - ușă
TĂBLÍE , tăblii , s . f . 1. Tablă ^1 ( 2 ) . 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie , fierărie sau arhitectură , formată dintr - un panou de lemn , de metal , de faianță , de material plastic etc . fixat pe scheletul unei mobile , al unei
TIMPÁN , timpane , s . n . 1. ( Anat . ) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie , transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă . 2. Instrument muzical de percuție , asemănător cu toba , dar care poate fi acordat ; paucă . 3. ( Arhit . ) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi , situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei