Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VITĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 161 pentru VITĂ.
NEȚESĂLÁT , - Ă , nețesălați , - te , adj . ( Despre vite ) Care nu a fost curățat cu țesala ; p . anal . ( depr . ; despre oameni ) cu părul încâlcit , zbârlit , nepieptănat ; ( despre păr ) care nu este pieptănăt , care este încâlcit , zbârlit ; p . ext . neîngrijit , murdar . - Ne - +
NEOLÍTIC , - Ă , neolitici , - ce , adj . 1. S . n . Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor , caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz , prin apariția agriculturii primitive , a creșterii vitelor și a olăriei ; epoca pietrei lustruite . 2. Adj . Care aparține neoliticului ( 1 ) , care se referă la neolitic . [ Pr . : ne -
OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire
ODÁIE , odăi , s . f . 1. ( Pop . ) Cameră , încăpere . 2. ( Înv . și reg . ) Așezare gospodărească izolată de sat ; fermă mică , târlă de vite etc . 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor , ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului ; otac . [ Pr . : - da -
OGRÍNJI s . m . pl . Resturi de paie , de fân etc . nemâncate de vite ; cotoare , tulpini ale plantelor de
OTÁC , otace , s . n . ( Reg . ) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor , ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului ; odaie . 2. Loc împrejmuit , pe câmp sau la munte , unde stau ( noaptea ) oile sau vitele . [ Pl . și :
PĂȘUNÁ , pășunez , vb . I . 1. Intranz . ( Despre vite , oi etc . ; la pers . 3 ) A paște ^1 ( 1 ) . 2. Tranz . ( Despre oameni ) A duce ( animalele erbivore , turmele etc . ) la pășune , a duce să pască , a păzi în timp ce paște ; a paște ^1 ( 2 ) , a
PĂȘÚNE , pășuni , s . f . 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă , unde pasc vitele . 2. ( Înv . și reg . ) Păscut , pășunat . [ Var . : ( înv . și pop . ) pășúnă s .
PĂLMÁȘ , - Ă , pălmași , - e , s . m . și f . Țăran sărac , fără vite de muncă și fără inventar agricol , care își câștiga existența muncind cu brațele la
PĂSTORÍT s . n . Ocupația , profesiunea de păstor ( 1 ) ; creșterea vitelor ; păstorie , păstorire . - V.
PĂTUIÁC , pătuiace , s . n . Podea improvizată din scânduri , crengi etc . , așezată pe furci sau în copaci , pe care se clădește o claie de nutreț ( pentru a o feri de vite , de umezeală etc . ) ; pătul ^1 ( 5 ) . [ Var . : ( reg . ) pătuiág s . n . ] - Pătui ( reg . " pătuț " < pat ^1 + suf . - ui ) + suf . -