Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT

 Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.

CRUCIȘ

CRUCÍȘ , - Ă , cruciși , - e , adj . , adv . I. Adj . 1. ( Despre ochi , p . ext . despre oameni ) Sașiu ; fig . dușmănos . 2. Care se întretaie , se încrucișează . II. Adv . 1. Întretăindu - se în formă de cruce ( I 1 ) . 2. În directie piezișă ;

 

CRUCIFERĂ

CRUCIFÉRĂ , crucifere , s . f . ( La pl . ) Familie de plante dicotiledonate , cu flori alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce ( I 1 ) ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această

 

CRUCIFORM

CRUCIFÓRM , - Ă , cruciformi , - e , adj . Care are formă de cruce ( I

 

CRUCNĂ

CRÚCNĂ , crucne , s . f . Bară de oțel , cu mâner în formă de ochi , cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului . - După germ . Kr�

 

CRUPĂ

CRÚPĂ crupe , s . f . 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere , cuprinsă între șale și baza cozii . 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului ( 1 ) . 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie ; prelungire a unui

 

CUȘCĂ

CÚȘCĂ , cuști , s . f . 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie , cu sau fără gratii , pentru unele animale ( domestice sau sălbatice ) . 2. Încăpere mică , sub nivelul scenei , rezervată sufleorului în timpul

 

CUȘCAIE

CUȘCÁIE , cușcăi , s . f . Instalație simplă ( în formă de jgheab ) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte . - Et . nec . Cf . %

 

CUȘCUȘ

CUȘCÚȘ s . n . Pastă făinoasă în formă de bobite ( întrebuințată în supă , ca garnitură la carne

 

CUȚITOAIE

CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă , prevăzută cu un mâner , folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor . [ Pr . : - toa - ie ] - Cuțit + suf . -

 

CUARȚ

CUARȚ , cuarțuri , s . n . Bioxid natural de siliciu , care se găsește în roci în stare neconsolidată ( ca nisip ) sau în formă de cristale hexagonale , transparente și incolore ( în stare pură ) sau diferit colorate ( când conțin și substanțe străine ) , utilizat în tehnică , în industria optică , în industria materialelor refractare , la bijuterii etc . [ Var . : cvarț s .

 

CUBIC

... CÚBIC , - Ă , cubici , - ce , adj . De forma

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>