Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMBUCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ÎMBUCA.

ÎMBUCARE

... ÎMBUCÁRE , îmbucări , s . f . Acțiunea de a ( se ) îmbuca . V. îmbuca

 

ÎMBUCĂTURĂ

... mâncare ; bucătură . 2. Loc de asamblare a două țevi , două burlane etc . , a unui știft care intră în locașul său etc . - Îmbuca

 

ANGRENAJ

ANGRENÁJ , angrenaje , s . n . Sistem de roți dințate care se îmbucă una într - alta ( cu scopul de a - și transmite

 

ANGRENAT

ANGRENÁT , - Ă , angrenați , - te , adj . ( Despre roți dințate ) Care se îmbucă una într - alta ( trasmițându - și mișcarea ) . - V.

 

BUCEA

BUCEÁ , bucele , s . f . 1. Manșon de metal montat între două piese ; bucșă . 2. Scobitură într - o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei

 

CEP

CEP , cepuri , s . n . 1. Dop de lemn , de formă tronconică , cu care se astupă gaura butoiului . 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi , care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia , cu scopul de a - l proteja . 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă . 4. Proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn , cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă

 

FERMOAR

FERMOÁR , fermoare , s . n . Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte , genți , serviete etc . , format din două șiruri de lame ( fixate pe o șuviță de pânză , de piele etc . ) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese , făcute să lunece între

 

LAMBĂ

LÁMBĂ , lambe , s . f . 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei ; vătrai . 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă ; feder . 3. Vergea lată de lemn care se introduce ( cu fiecare jumătate din lățimea ei ) în ulucele a două scânduri pentru a le

 

LEUCĂ

LÉUCĂ , leuci , s . f . Parte a carului formată dintr - un lemn încovoiat , cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră , spre a o

 

MUTELCĂ

MUTÉLCĂ , mutelci , s . f . Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu