Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNȘIRAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru ÎNȘIRAT.

ÎNȘIRARE

... ÎNȘIRÁRE , înșirări , s . f . Acțiunea de a ( se ) înșira și rezultatul ei ; șir ; fig . succedare , perindare ; expunere ( a unui șir de idei , de fapte ) , enumerare . - V. înșira

 

DEȘIRA

DEȘIRÁ , deșir , vb . I . Refl . 1. ( Despre obiecte înșirate pe ață , în special despre mărgele ) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate ( adesea căzând și împrăștiindu - se ) . 2. ( Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme ) A se desfășura într - un fir lung continuu . 3. ( Despre împletituri sau obiecte împletite ) A se desface , a se destrăma . 4. Fig . ( Despre oameni sau corpul omenesc ) A se destinde ( 2 ) în toată lungimea lui . 5. Fig . ( Rar ; despre locuri și peisaje din natură ) A se desfășura în față

 

DEȘIRAT

DEȘIRÁT , - Ă , deșirați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte înșirate pe ață ) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate . 2. ( Despre ață înfășurată pe ghem sau despre gheme ) Care s - a desfășurat într - un fir lung continuu . 3. ( Despre împletituri , țesături ) Destrămat , desfăcut . 4. Fig . ( Despre manifestări ale gândirii ) Fără șir ; dezordonat , dezlânat . 5. Fig . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Excesiv de înalt și de

 

ÎNȘIRUI

... ÎNȘIRUÍ , înșírui , vb . IV . Tranz . 1. A înșira

 

ȘIRAG

ȘIRÁG , șiraguri , s . n . 1. Șir ( 1 ) . 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la

 

AMENT

AMÉNT , amenți , s . m . Inflorescență a unor arbori sau arbuști , formată din flori foarte mici unisexuate înșirate de - a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure ; mâțișor ,

 

CÂNTA

... pe cineva sau ceva ; a descrie , a povesti ceva în versuri . 3. Tranz . ( Fam . ) A îndruga , a înșira

 

CATALOGA

... CATALOGÁ , cataloghez , vb . I . Tranz . A înregistra într - un catalog ; p . ext . a înșira

 

CIORCHINE

CIORCHÍNE , ciorchini , s . m . Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal , de - a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori ; racem , grapă ; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus ; spec . strugure . [ Var . : ciorchínă s . f . ] - Et .

 

DANTURĂ

DANTÚRĂ , danturi , s . f . 1. Totalitatea dinților unei persoane ; p . ext . felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții ; dentiție . 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule ( roți dințate , freze , broșe

 

   Următoarele >>>