Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCĂLECA
Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ÎNCĂLECA.
... ÎNCĂLECÁRE , încălecări , s . f . Acțiunea de a ( se ) încăleca și rezultatul ei ; încălărare . V. încăleca
... ÎNCĂLECÁT , - Ă , încălecați , - te , adj . Suprapus . - V. încăleca
... ÎNCĂLĂRA , încălărez , vb . I . Refl . ( Înv . ) A se urca pe cal ; a încăleca
... ÎNCĂLICÁ vb . I . v . încăleca
CĂLÁRE adv . ( Adesea adjectival ) încălecat pe cal , pe alt animal sau , p . ext . , pe un
CĂLUȘÉL , călușei , s . m . 1. Căluț ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax , fiind suspendați de niște bârne transversale ; carusel , căișori . 3. Căluț ( 3 ) . 4. Căluș ( 6 ) . Cal + suf . -
FALÉT , faleturi , s . n . ( Înv . ) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură , cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un
RODÉO s . n . 1. Serbare organizată cu ocazia marcajului animalelor în unele regiuni din America . 2. Întrecere sportivă în care un călăreț trebuie să încalece și să se mențină , fără șa , cât mai mult pe un cal sau un taur nedomesticit . [ Pr . : - de -