Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCERCARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru ÎNCERCARE.

ÎMPĂCIUITORISM

... ÎMPĂCIUITORÍSM s . n . Atitudine de împăcare , de conciliere a unor divergențe ; încercare

 

ÎNCERCAT

... Priceput , experimentat ; care a trecut prin greutăți , prin necazuri ; pățit ^2 . - V. încerca . ÎNCERCÁT^1 s . n . Faptul de a încerca ; încercare

 

ABSTRACȚIONISM

ABSTRACȚIONÍSM s . n . Curent în artele plastice europene , a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare , ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice ; artă abstractă . [ Pr . : - ți -

 

ACHIU

... ACHÍU^2 , achiuri , s . n . 1. Bilă de încercare

 

BIATLON

BIATLÓN , biatloane , s . n . Probă sportivă care constă din două încercări atletice combinate : parcurgere a 20 km pe schiuri și tragere la țintă a 20 de focuri în diverse puncte situate de - a lungul traseului . [ Pr . : bi -

 

CALVAR

... CALVÁR , calvaruri , s . n . Chin , suferință , durere îndelungată ; încercare

 

CERCĂTOR

... CERCĂTÓR , - OÁRE , cercători , - oare , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care face o încercare

 

CERCA

CERCÁ , cerc , vb . I . 1. Tranz . ( Pop . ) A cerceta , a examina ; a iscodi . 2. Tranz . și refl . ( Pop . ) A se strădui , a se sili ; a căuta să . . . 3. Tranz . ( Pop . ) A proba , a căuta să vezi dacă ceva e bun , potrivit etc . 4. Tranz . ( Înv . și reg . ) A căuta . 5. Tranz . ( Înv . ) A supune la grele încercări . 6. Tranz . ( Reg . ) A vizita , a frecventa . 7. Intranz . ( Pop . ) A reveni ; a da târcoale . 8. Tranz . unipers . ( Pop . ) A fi cuprins de o anumită stare sufletească , de o durere fizică

 

CERCARE

... CERCÁRE , cercări , s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a ( se ) cerca și rezultatul ei . 1. Cercetare , investigație . 2. Încercare

 

CONTRAPROBĂ

... CONTRAPRÓBĂ , contraprobe , s . f . Probă suplimentară , efectuată atunci când o probă de încercare

 

   Următoarele >>>