Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCUVIINȚA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ÎNCUVIINȚA.
... ÎNCUVIINȚÁRE , încuviințări , s . f . Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei ; aprobare , consimțământ , asentiment . - V. încuviința
... ÎNGĂDUÍ , îng ? dui , vb . IV . 1. Tranz . A da voie , a permite , a admite , a încuviința , a tolera ceva ; a da cuiva permisiunea , a - l lăsa să . . . 2. Tranz . și intranz . ( Pop . ) A avea ...
... A fi de acord cu . . . ; a primi , a consimți să . . . ; a admite , a aproba , a încuviința
... APROBÁ , aprób , vb . I . Tranz . A încuviința o acțiune , o părere , o propunere etc . a cuiva , a fi de aceeași părere cu cineva ; a rezolva în ...
... CONCÉDE , concéd , vb . III . Tranz . ( Livr . ) A îngădui , a încuviința
... IV . Tranz . și intranz . A fi de acord cu ceva , a - și da consimțământul ; a aproba , a încuviința
LICÍT , - Ă , liciți , - te , adj . Care este îngăduit , încuviințat de lege ;
... voie ca un lucru să se facă sau să se producă într - un anumit fel ( și a nu - l împiedica ) ; a încuviința , a îngădui . 2. ( Cu complementul persoanei în dativ ) A - și lua libertatea de a face ceva ; a - și ...
... a întări o lege , o dispoziție , un act printr - o semnătură autorizată , pentru a - i da valabilitate ; p . gener . a încuviința