Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDATORIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru ÎNDATORIRE.

EGALITATE

EGALITÁTE , egalități , s . f . 1. Faptul de a fi egal , stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele . 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri , prevăzute de regula de drept ; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri . ( Mat . ) Relație între două sau mai multe cantități , elemente , termeni etc . egali ; expresie a acestei relații , scrisă cu ajutorul semnului egal (

 

ÎNDATORINȚĂ

... ÎNDATORÍNȚĂ , îndatorințe , s . f . ( Rar ) Îndatorire

 

ÎNSĂRCINARE

... ÎNSĂRCINÁRE , însărcinări , s . f . Acțiunea de a ( se ) însărcina și rezultatul ei ; misiune , îndatorire

 

CONSEMN

CONSÉMN , consemne , s . n . 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate . 2. Măsură ( disciplinară ) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit . - Con ^1 + semn ( după fr .

 

DATORIE

... DATORÍE , datorii , s . f . 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva . 2. Obligație legală sau morală ; îndatorire

 

DATORINȚĂ

... DATORÍNȚĂ , datorințe , s . f . ( Înv . ) Obligație ( morală ) ; îndatorire

 

DEGAJA

... a emana căldură , miros etc . ; a exala . 2. A elibera , a scăpa pe cineva de o sarcină , de o îndatorire ; a elibera ceva de un obstacol . 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni ...

 

DEGAJAT

... DEGAJÁT , - Ă , degajați , - te , adj . 1. Eliberat de o îndatorire , de un obstacol ; ( despre oameni și gesturile lor ) cu mare libertate în mișcări ; nestânjenit , nonșalant . 2. ( Despre o coloană sau un pilastru ) Situat în apropierea ...

 

DESĂRCINA

... DESĂRCINÁ , desărcinéz , vb . I . Tranz . A elibera pe cineva de o îndatorire

 

DISPENSA

... se lipsi de cineva sau de ceva ; a renunța la . . . 2. Tranz . A scuti pe cineva de o obligație , de o îndatorire

 

   Următoarele >>>