Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDRUMEAZĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru ÎNDRUMEAZĂ.

ÎNDRUMARE

... ÎNDRUMÁRE , îndrumări , s . f . Acțiunea de a ( se ) îndruma ; îndreptare , dirijare ; călăuzire . V. îndruma

 

REGULATOR

REGULATÓR , - OÁRE , regulatori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care regulează , sistematizează , care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții ; care îndrumează sau conduce . 2. S . n . Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare . 3. S . n . ( Jur . ; în sintagma ) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s - a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul . 4. S . m . și f . Persoană care stabilește , îndrumează sau conduce un sistem de

 

ÎNDREPTĂTOR

ÎNDREPTĂTÓR , - OÁRE , îndreptători , - oare , adj . ( Și substantivat ; înv . ) Care îndreaptă , îndrumează ; călăuzitor . - Îndrepta + suf . -

 

ÎNDREPTA

... corecta purtările . II. 1. Refl . A porni într - o anumită direcție . 2. Tranz . A arăta cuiva drumul bun ; a îndruma

 

ÎNDRUMĂTOR

ÎNDRUMĂTÓR , - OÁRE , îndrumători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care îndrumează , orientează ;

 

ÎNDRUMA

ÎNDRUMÁ , îndrumez , vb . I . Tranz . 1. A arăta cuiva drumul , a îndrepta în direcția potrivită ; a călăuzi . 2. A călăuzi pe cineva într - un domeniu , în viață . [ Prez . ind . și : îndrúm ] - În +

 

ÎNDRUMAR

... ÎNDRUMÁR s . n . ( Rar ) Îndrumător . - Îndruma

 

CĂLĂUZĂ

CĂLĂÚZĂ , călăuze , s . f . 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a - i arăta drumul și spre a - i da indicațiile sau explicațiile necesare ; ghid . 2. Persoană care îndrumează într - o acțiune , într - un domeniu de cercetare etc . ; conducător , îndrumător . 3. Îndreptar , ghid . [ Var . : călăúz s .

 

CĂLĂUZI

... CĂLĂUZÍ , călăuzesc , vb . IV . Tranz . 1. A conduce pe cineva pe un drum . 2. A îndruma

 

CĂLĂUZITOR

CĂLĂUZITÓR , - OÁRE , călăuzitori , - oare , adj . Care călăuzește , care îndrumează ; îndrumător . [ Pr . : - lă - u - ] - Călăuzi + suf . -

 

CONDUCE

... CONDÚCE , condúc , vb . III . 1. Tranz . A îndruma un grup de oameni , o instituție . o organizație etc . , având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv . 2. Refl . A se ...

 

   Următoarele >>>