Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGĂDUI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru ÎNGĂDUI.

PERMITE

... să se facă sau să se producă într - un anumit fel ( și a nu - l împiedica ) ; a încuviința , a îngădui . 2. ( Cu complementul persoanei în dativ ) A - și lua libertatea de a face ceva ; a - și îngădui

 

ÎMPĂCA

... l , dându - i satisfacție . 3. Refl . recipr . A trăi în bună înțelegere cu cineva ; a se învoi , a se îngădui

 

ÎNGĂDUIALĂ

... ÎNGĂDUIÁLĂ , îngăduieli , s . f . îngăduință . [ Pr . : - du - ia - ] - Îngădui

 

ÎNGĂDUINȚĂ

... ÎNGĂDUÍNȚĂ s . f . 1. Încuviințare , permisiune , voie ; indulgență , toleranță , îngăduială , îngăduire . 2. ( Fam . , rar ) Păsuire , răgaz . - Îngădui

 

ÎNGĂDUIRE

... ÎNGĂDUÍRE s . f . Îngăduință . - V. îngădui

 

ÎNGĂDUITOR

ÎNGĂDUITÓR , - OÁRE , îngăduitori , - oare , adj . Care îngăduie ( 1 ) ; p . ext . care iartă ușor , tolerant , răbdător ; concesiv ,

 

ÎNVOI

... a se înțelege , a se împăca . 4. Tranz . A acorda cuiva ceea ce cere ; a permite , a îngădui

 

ACORDAT

ACORDÁT , - Ă , acordați , - te , adj . ( Despre unele părți ale propoziției ) Pus în același caz , număr , gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr - un raport de determinare . 2. ( Despre instrumente muzicale ) Care are tonurile în consonanță . 3. Dat , atribuit ; îngăduit , asigurat . - V.

 

ADMITE

... Tranz . A primi ca bun , a considera ca adevărat ; a fi ( provizoriu ) de acord cu ceva ; a îngădui

 

CONCEDE

... CONCÉDE , concéd , vb . III . Tranz . ( Livr . ) A îngădui

 

CONCEDIA

... Tranz . 1. A elibera dintr - o funcție , a îndepărta din serviciu , a da afară . 2. ( Rar ) A îngădui

 

   Următoarele >>>