Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGHIȚIRE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru ÎNGHIȚIRE.
... ÎNGHIȚITÚRĂ , înghițituri , s . f . Înghițire
AEROFAGÍE s . f . Act reflex caracterizat prin înghițirea , odată cu saliva sau cu alimente ingerate , a unei cantități mari de aer ^1 ( ducând la tulburări organice ) . [ Pr . : a -
ANGHÍNĂ , anghine , s . f . 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația . 2. ( În sintagma ) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare . [ Var . : angínă s .
... DEGLUTÍȚIE , deglutiții , s . f . Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură , prin esofag , în stomac ; înghițire
DIFTERÍE , difterii , s . f . Boală contagioasă acută produsă de bacili , caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale , pe faringe sau pe laringe , prin greutate în respirație și la înghițirea alimentelor , prin febră etc . ; anghină
DISFAGÍE , disfagii , s . f . ( Med . ) Dificultate în înghițirea
EPIGLÓTĂ , epiglote , s . f . Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui , care astupă glota în momentul înghițirii , pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile
HAP ^2 , hapuri , s . n . ( Pop . și fam . ) Medicament preparat în formă de pastilă sau de cașetă , pentru a putea fi înghițit ușor . HAP ^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de apucarea sau de înghițirea rapidă a ceva . -
... INGÉSTIE , ingestii , s . f . Înghițire
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...