Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNGREUIAT
Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ÎNGREUIAT.
... ÎNGREUIÉRE s . f . Acțiunea de a ( se ) îngreuia . [ Pr . : - gre - u - ] - V. îngreuia
... ÎNGREUNÁ , îngreunez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face mai greu ; a ( se ) îngreuia , a ( se ) împovăra . 2. Tranz . Fig . A face ca ceva să devină anevoios , greu de îndeplinit ; a îngreuia
ÎNGREUIÁ , îngreuiez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face mai greu ; a ( se ) îngreuna . 2. Tranz . Fig . A face ca ceva să devină mai anevoios ; a îngreuna , a pricinui cuiva greutăți . [ Pr . : - gre - u - . - Prez . ind . și : îngréui ] - În +
ÎNGREUNÁT , - Ă , îngreunați , - te , adj . Care a devenit mai greu sau mai anevoios ; îngreuiat . [ Pr . : - gre - u - ] - V.
BANDÚLĂ , bandule , s . f . Pară de lemn îngreuiată cu plumb , fixată la capătul unei frânghii subțiri , care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare . - Et .
CEÁȚĂ , cețuri , s . f . 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ , aflate în suspensie în atmosferă , la suprafața solului , și care îngreuiază vizibilitatea ; negură , pâclă . 2. ( Impr . ) Aburii care se condensează pe o sticlă , pe o suprafață
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...