Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTÂMPLA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 73 pentru ÎNTÂMPLA.
... ÎNTÂMPLÁRE , întâmplări , s . f . Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei . 1. Ceea ce se întâmplă ; fapt , eveniment . 2. Ceea ce se petrece în mod incidental ; hazard . V. întâmpla
CONTINGÉNT , contingente , s . n . , adj . I. 1. S . n . Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare ; p . ext . anul recrutării ; leat . 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă . 3. ( Înv . ) Contribuție . 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări . II. Adj . Care poate să fie sau să nu fie , să se întâmple sau să nu se întâmple ; întâmplător , accidental . [ Var . : contigént s .
... A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare ; a izbuti să realizeze scopul propus . 5. Refl . A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într - un anumit fel ; a se potrivi , a se brodi ; p . gener . a surveni ...
... ÎNTÂMPLĂTÓR , - OÁRE , întâmplători , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Care se produce din întâmplare , care survine în mod neprevăzut ; incidental , accidental , aleatoriu . - Întâmpla
ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ...
AERIÁN , - Ă , aerieni , - e , adj . Care se află în aer ^1 ( 2 ) , care se întâmplă , se produce în aer ^1 . 2. Care se referă la aviație . 3. Fig . Transparent , diafan , gingaș , vaporos ; aeros . [ Pr . : a - e - ri -
ANTECEDÉNT , antecedente , s . n . , adj . 1. S . n . Fapt , întâmplare anterioară unei anumite date sau stări . 2. Adj . Care se află înainte , care s - a întâmplat înainte . 3. ( Log . ) Primul termen al unei judecăți ipotetice , introdus prin conjuncția " dacă " ; p . gener . tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui
CE pron . invar . I. ( Interogativ , uneori cu nuanță exclamativă ) 1. ( Exprimă o întrebare ) Ce ai ? 2. Pentru care motiv ? din care cauză ? Ce te miri ? 3. ( Interogativ - exclamativ , indică surpriza , indignarea , neîncrederea etc . ) Cum adică ? Nu cumva ? Ce ! Vrei să spui că n - ai fost ? II. ( Adverbial ) Cât ( de tare , de mult ) , cum . Ce - aș mai râde să te văd păcălit . III. ( Cu valoare de conjuncție ) Care lucru anume . Nu mai știa ce să facă de bucurie . IV. ( Relativ ) 1. Care . 2. ( În legătură cu " a fi " , " a găsi " , cu sens explicativ ) Ființă ticăloasă ce ești ! 3. Ceea ce . Ați aflat ce s - a întâmplat ? V. ( Nehotărât ) 1. Un lucru oarecare , nu știu ce , nu știu cât ; ceva . 2. ( Cu repetarea verbului din propoziția principală ) A stat ce - a stat . 3. Orice , oricât . Zică cine ce va
DEVENÍ , devín , vb . IV . Intranz . 1. A se transforma , a se preface în . . . , a lua , a primi aspectul sau forma de . . . 2. A începe sau a ajunge să fie ; a se face . A deveni profesor . 3. ( Fam . ; în expr . ) Cum devine cazul ( sau chestia ) = cum stau lucrurile , ce s - a
DEZIDERÁT , deziderate , s . n . Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple , să se realizeze ; cerință ,