Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNVINGĂTOR
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ÎNVINGĂTOR.
CAPITULÁ , capitulez , vb . I . Intranz . ( Despre o armată , p . ext . despre un stat ) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului , în condițiile dictate de
CUNÚNĂ , cununi , s . f . 1. Împletitură în formă circulară , făcută din flori , frunze sau ramuri ( care se pune pe cap ) . 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor ( în război și la concursurile sportive sau literare ) . 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios . 4. Funie , împletitură de ceapă , de usturoi etc . 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale
... la dispoziție , a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință . 3. Intranz . A ieși învingător într - o competiție sportivă , într - un meci ; a învinge . 4. Tranz . A așeza într - o anumită ordine ; a aranja ...
HERÁLD , heralzi , s . m . Dregător la curțile suveranilor din evul mediu , care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor , de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor , de a transmite declarațiile de război
... IZBÂNDITÓR , - OÁRE , izbânditori , - oare , adj . ( Rar ) Care izbândește ; biruitor , învingător
TRIÚMF , triumfuri , s . n . 1. ( În Roma antică ) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor , pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori , căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război , reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului . 2. Victorie , biruință de mare prestigiu ; fig . succes moral , reușită , izbândă deosebită . [ Pr . : tri -
... TRIUMFĂTÓR , - OÁRE , triumfători , - oare , adj . Care triumfă ; biruitor , învingător
TROFÉU , trofee , s . n . 1. ( În antichitate ) Armura unui dușman învins , așezată de obicei pe un trunchi de copac , în semn de victorie ; p . ext . monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou , pe care se așezau de obicei armele învinsului . 2. Pradă de război luată de la un inamic . 3. Parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei . 4. Cupă , obiect ornamental oferit învingătorului într - o întrecere
... VICTORIÓS , - OÁSĂ , victorioși , - oase , adj . Care a obținut o victorie ; învingător