Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘFICHI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ȘFICHI.

ȘFICHIUI

ȘFICHIUÍ , șfichiuiesc , vb . IV . Tranz . A atinge cu șfichiul ( II 1 ) , a lovi scurt ; p . ext . a biciui , a

 

ȘFICHIUITOR

ȘFICHIUITÓR , - OÁRE , șfichiuitori , - oare , adj . Care lovește cu șfichiul ; fig . înțepător , mușcător , ironic ; zeflemitor , caustic , sarcastic . [ Pr . : - chiu - i - ] - Șfichiui + suf . -

 

ȘFICHIUITURĂ

ȘFICHIUITÚRĂ , șfichiuituri , s . f . Lovitură dată cu șfichiul ( II 1 ) ; fig . înțepătură , zeflemea , ironie . [ Pr . : - chiu - i - ] - Șfichiui + suf . -

 

HARAPNIC

... HARÁPNIC , harapnice , s . n . ( Reg . ) Bici mare împletit din cânepă sau din curele , cu codiriștea scurtă și cu șfichi

 

PLEASNĂ

... PLEÁSNĂ , plesne , s . f . 1. ( Pop . ) Șfichi ; p . ext . bici . 2. ( Reg . ) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit . 3. ( Pop . ) Iritație a mucoasei limbii și ...

 

PLESNITOARE

PLESNITOÁRE , plesnitori , s . f . 1. ( Reg . ) Șfichiul biciului ; pleasnă . 2. Jucărie care , prin învârtire , produce un zgomot puternic . 3. ( Înv . și reg . ) Disc , verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora . 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor , cu flori galbene , al cărei fruct , la maturitate , plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță ( Ecballium elaterium ) . [ Var . : pleznitoáre s . f . ] - Plesni + suf . -

 

POCNITOARE

... POCNITOÁRE , pocnitori , s . f . 1. Nume dat unor jucării de copii care pocnesc când sunt atinse sau mișcate . 2. Șfichi