Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARHITECTONICĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru ARHITECTONICĂ.
ARHITECTÓNIC , - Ă , arhitectonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține arhitecturii , din domeniul arhitecturii ; folosit în arhitectură ; arhitectural . 2. S . f . ( Adesea fig . ) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei
... ARHITECTONICÉȘTE adv . ( Rar ) După regulile arhitecturii . - Arhitectonic
... care se referă la ioni . [ Pr . : i - o - ] IÓNIC^1 , - Ă , ionici , - ce , adj . , s . n . , s . m . 1. Adj . , s . n . ( Stil , ordin etc . arhitectonic ) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute . 2. Adj . ( Despre construcții sau elemente arhitectonice ) Care ține de ionic ^1 ( 1 ) , care se referă ...
... multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor , ale căror frunze mari , penate , uneori spinoase , și rădăcini sunt folosite în medicină ( Acanthus ) . 2. Ornament arhitectonic
... ARHITECTURÁL , - Ă , arhitecturali , - e , adj . Arhitectonic
... CORÍNTIC , - Ă , corintici , - ce , adj . 1. ( În sintagmele ) Stil ( sau ordin ) corintic = stil arhitectonic folosit de eleni și de romani , caracterizat prin suplețea coloanei decorată cu caneluri și prin capitelul ei împodobit cu sculpturi , care reprezintă foi de acantă ...
CRESTĂTÚRĂ , crestături , s . f . 1. Semn făcut prin tăiere , prin crestare ; tăietură . 2. ( La pl . ) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire , scrijelare sau crestare , folosit la elementele arhitectonice , la piesele de mobilier , la unelte și obiecte de uz casnic etc . - Cresta + suf . -
DANTELÚRĂ , danteluri , s . f . 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături , colțișori , zimți etc . 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea
DECORATIVITÁTE s . f . Caracter decorativ al unui obiect sau al unor lucrări arhitectonice . - Decorativ + suf . -
... FLORENTÍN , - Ă , florentini , - e , adj . Stil florentin ( În sintagmele ) = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilurile bizantin și roman . Pălărie florentină ( și substantivat , f . ) = pălărie de damă ( din împletitură de pai ) cu boruri largi ...
... n . 1. ( În artele plastice ) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat , din care se detașează elementele principale ale compoziției . 2. Vast element arhitectonic