Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULAȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 55 pentru ARTICULAȚIE.

AMFIARTROZĂ

... AMFIARTRÓZĂ s . f . Articulație care permite mișcări limitate ; articulație

 

ARȘIC

ARȘÍC , arșice , s . n . 1. Os al articulației piciorului , deasupra copitelor , la vite ; os al articulației genunchiului , la picioarele ( de dinapoi ale ) mieilor și caprelor , folosit la un joc de copii . 2. ( La pl . ) Numele unui joc de copii la care se folosesc arșice ( 1 ) . [ Var . : arșícă s .

 

ARTICULAR

ARTICULÁR , - Ă , articulari , - e , adj . Privitor la articulațiile corpului , care se produce la articulațiile

 

COXALGIE

COXALGÍE s . f . 1. Tuberculoză a articulației șoldului . 2. Durere localizată în articulația

 

SEMIARTICULAȚIE

... SEMIARTICULÁȚIE , scmiarticulații , s . f . Articulație între două piese care permite o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe . [ Pr . : - mi - ar - ] - Semi - + articulație

 

ÎNCHEIETURĂ

... ÎNCHEIETÚRĂ , încheieturi , s . f . 1. Îmbinare ( mobilă ) a capetelor oaselor ; articulație

 

ȘOLD

ȘOLD , șolduri , s . n . Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă ; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu

 

AFRICATĂ

... AFRICÁTĂ , africate , adj . , s . f . ( Consoană ) cu caracter complex , a cărei articulație

 

ANCHILOZĂ

... ANCHILÓZĂ , anchiloze , s . f . Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într - o articulație

 

ANTEBRAȚ

ANTEBRÁȚ , antebrațe , s . n . Parte a membrului superior al corpului omenesc , de la articulația cotului la cea a pumnului , cuprinzând oasele cubitus și radius . - Ante - + brat . ( după fr . avant -

 

APENDICE

APÉNDICE , apendice , s . n . 1. Mică prelungire a tubului intestinal , în partea de jos a cecului . 2. Parte secundară a unui obiect , care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia . 3. Adaos , anexă , supliment la o publicație . 4. ( Fon . ) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet . [ Acc . și :

 

   Următoarele >>>