Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUTORITATE (ASUPRA)

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru AUTORITATE (ASUPRA).

SUZERAN

... În evul mediu ) Mare senior de care depindeau alți seniori , ca urmare a relațiilor de suzeranitate . 2. Adj . ( Despre state ) Care exercita autoritatea asupra

 

ECUMENIC

... ECUMÉNIC , - Ă , ecumenici , - ce , adj . Învestit cu autoritate extinsă asupra

 

ASCENDENT

... suitor . 2. S . m . , s . f . Rudă în linie directă care face parte dintr - o generație anterioară . 3. S . n . ( Cu determinări introduse p . prep . " asupra " ) Autoritate

 

RAPORT

... două valori . II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări , a unei autorități etc . , cuprinzând o relatare ( oficială ) asupra unei activități personale sau colective ; textul acestei comunicări . 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său ; ora , momentul când se face această prezentare . III. ( În sintagma ) Casă ( sau imobil ) de raport ...

 

EPISCOPIE

... EPISCOPÍE , episcopii , s . f . Teritoriu asupra

 

EXARHAT

... EXARHÁT , exarhate , s . n . Teritoriu asupra

 

IMPERIALISM

... IMPERIALÍSM s . n . 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor . 2. ( În concepția marxistă ) Fază superioară de dezvoltare a ...

 

STAT

... a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în ...

 

AVIZ

... AVÍZ , avize , s . n . 1. Înștiințare scrisă cu caracter oficial . 2. Părere , apreciere competentă emisă de cineva ( din afară ) asupra

 

COMPETENȚĂ

... COMPETÉNȚĂ , competențe , s . f . Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru , pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție ; capacitate a unei autorități , a unui funcționar etc ...