Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BINEFĂCĂTOARE

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru BINEFĂCĂTOARE.

BENEFIC

... BENÉFIC , - Ă , benefici , - ce , adj . Favorabil , binefăcător

 

BINECUVÂNTAT

BINECUVÂNTÁT , - Ă , binecuvântați , - te , adj . 1. Care a primit binecuvântare religioasă ; blagoslovit . 2. ( Despre lucruri ) Care are o acțiune binefăcătoare . 3. ( Despre cauze , motive etc . ) Bine întemeiat , îndreptățit ,

 

BINEFĂCĂTOR

BINEFĂCĂTÓR , - OÁRE , binefăcători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care face bine , care folosește . 2. S . m . și f . Persoană care face bine altora . - Bine + făcător ( după fr . bienfaiteur și

 

FĂCĂTOR

... FĂCĂTÓR , - OÁRE , făcători , - oare , adj . , s . m . și f . ( Rar ) ( Persoană ) care face , creează , realizează ceva . Compuse : făcător - de - bine = binefăcător

 

MILOS

... OÁSĂ , miloși , - oase , adj . 1. Plin de milă ^1 , sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia ; blând , bun ; compătimitor , milostiv . 2. Care dă pomană ; binefăcător

 

SAMARITEAN

... amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni , și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel . 2. Om milos ; binefăcător