Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BORDURĂ
Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru BORDURĂ.
BORDURÁ , bordurez , vb . I . Tranz . A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și
... BORDURÁRE , bordurări , s . f . Acțiunea de a bordura și rezultatul ei . - V. bordura
COPÁSTIE , copastii , s . f . Bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei
... pl . ) Joc alcătuit din puluri albe și negre , care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah . III. Scobitură în bordura
FLÁNȘĂ , flanșe , s . f . 1. Bordură la capătul unei piese , făcând sau nu corp comun cu piesa , care constituie organul de legătură , de obicei prin șuruburi , cu o altă piesă . 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese , conducte
PICÓT , picoți , s . m . 1. ( Min . ) Bucată de lemn tare , ascuțită la un capăt , folosită la săparea galeriilor . 2. ( În forma picou , n . ) Bordură de dantelă cu
... RIGÓLĂ , rigole , s . f . 1 . Șanț mic sau amenajare specială făcută de - a lungul străzilor , între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor , având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare . 2. Canal mic ...