Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLĂRI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru CĂLĂRI.

ÎNCĂLECA

... vb . I . 1. Tranz . și intranz . A ( se ) sui pe cal , pe măgar etc . ; a pune sau a sta călare ; a călări , a încălăra . 2. Refl . A se suprapune . 3. Tranz . Fig . A se face stăpân pe ...

 

CĂLĂRAȘ

... ai domniei ; ( și la sg . ) membru al acestui corp militar . 2. Coardă de rod la vița de vie , scurtată la 4 - 6 muguri , și plasată călare pe coarda de doi ani . - Călare

 

CĂLĂREȘTE

... CĂLĂRÉȘTE adv . ( Rar ) Călare . - Călare

 

CĂLĂRIME

... CĂLĂRÍME s . f . ( Înv . ) Oaste călare ; cavalerie . - Călare

 

CONĂCAR

... CONĂCÁR , conăcari , s . m . ( Reg . ) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire , în ziua nunții , când pleacă după mireasă ; tânăr călare

 

ECVESTRU

... ECVÉSTRU , - Ă , ecveștri , - stre , adj . De călăreț , călare ; ( despre opere plastice ) care reprezintă o persoană călare

 

ÎNCĂLĂRA

... ÎNCĂLĂRA , încălărez , vb . I . Refl . ( Înv . ) A se urca pe cal ; a încăleca . - În + călare

 

ȘARJA

... Intranz . A înfățișa ceva într - o formă caricaturală ; a exagera . 2. Tranz . ( Despre trupe de cavalerie ) A ataca cu violență ( călare

 

CĂLĂRESC

... CĂLĂRÉSC , - EÁSCĂ , călărești , adj . ( Înv . ) De călăreț ; de cavalerie . Oști călărești . - Călare

 

CĂLĂRIE

CĂLĂRÍE s . f . Acțiunea de a călări ;

 

   Următoarele >>>