Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂPĂTUI

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru CĂPĂTUI.

CĂPĂTUIALĂ

... CĂPĂTUIÁLĂ , căpătuieli , s . f . Faptul de a ( se ) căpătui ; p . ext . îmbogățire , parvenire ; căpătuire ; ( concr . ) rost , stare , avere . [ Pr . : - tu - ia - ] - Căpătui

 

CĂPĂTUIT

... CĂPĂTUÍT , - Ă , căpătuiți , - te , adj . Care și - a creat ( prin mijloace necinstite ) o situație , un rost ; cu stare , așezat . V. căpătui

 

AȘEZA

... a institui , a statornici , a fixa . IV. Tranz . A procura cuiva o situație mai bună ; a căpătui

 

CĂPĂTUIRE

... CĂPĂTUÍRE , căpătuiri , s . f . Căpătuială . V. căpătui

 

CHIVERNISI

... agonisi . 3. Refl . și tranz . A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună ; a ( se ) căpătui

 

CHIVERNISIT

CHIVERNISÍT , - Ă , chivernisiți , - te , adj . ( Pop . și fam . ) Care are o situație materială bună ; pricopsit , căpătuit ; înstărit , îmbogățit . - V.

 

GOSPODĂRI

... și tranz . fact . A întemeia sau a face pe cineva să - și întemeieze o gospodărie ( prin căsătorie ) ; a ( se ) căpătui

 

PRICOPSIT

PRICOPSÍT , - Ă , pricopsiți , - te , adj . ( Pop . ) 1. Ajuns la o situație materială bună , îmbogățit ( fără muncă ) ; ajuns , căpătuit . 2. Instruit , învățat ^2 . [ Var . : procopsít , - ă adj . ] - V.