Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMANDĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 66 pentru COMANDĂ.

COMANDAT

... mișcări , acțiuni ) Executat printr - o comandă ( 3 ) . 2. ( Despre camerele unei locuințe ) Care comunică între ele ; ( despre apartamente ) cu camere care comunică între ele . - V. comanda

 

COMANDA

... 1. ( Mil . ) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări , a unei așezări etc . ; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei . 2. A da în lucru ( un obiect , o lucrare etc ...

 

PORUNCI

... IV . 1. Tranz . A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească ( întocmai ) ; a ordona . 2. Tranz . A da comanda să se fabrice , să se confecționeze ceva ; a comanda . 3. Tranz . A cere să i se aducă , să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit , consumat ; a ...

 

COMANDARE

... COMANDÁRE s . f . Acțiunea de a comanda și rezultatul ei . - V. comanda

 

DECATRON

DECATRÓN , decatroane , s . n . Tub cu descărcare electrică în gaze , utilizat în tehnica calculatoarelor electronice , în tehnica nucleară , a dispozitivelor de comunicație și de comandă etc . ca dispozitiv de

 

EXCITARE

EXCITÁRE , excitări , s . f . 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei ; excitație . 2. Aplicare a unei mărimi de comandă ( tensiune electrică , curent electric etc . ) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv

 

PRECOMANDĂ

PRECOMÁNDĂ , precomenzi , s . f . Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare . - Pre ^1 - +

 

ACCELERATOR

ACCELERATÓR , - OÁRE , acceleratori , - oare , adj . subst . 1. Adj . Care accelerează . 2. S . n . Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor ; pedală care comandă acest mecanism . 3. S . m . , adj . ( Substanță ) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico -

 

AFIȘOR

AFIȘÓR , - OÁRE , afișori , - oare , s . m . și f . , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor . 2. S . n . ( Electron . ) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric ; afișaj

 

ARMĂTURĂ

ARMĂTÚRĂ , armături , s . f . 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție ( de beton armat ) . 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte . 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă , de control , de siguranță etc . , montate la o instalație , la o mașină etc . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și

 

   Următoarele >>>