Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREȘTERE (A ANIMALELOR)

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru CREȘTERE (A ANIMALELOR).

ȚĂRĂNIME

ȚĂRĂNÍME s . f . Populația mediului sătesc ocupată nemijlocit cu cultivarea pământului și creșterea animalelor ; totalitatea țăranilor , mulțime de țărani . - Țăran + suf . -

 

ȚĂRAN

ȚĂRÁN , țărani , s . m . Persoană care locuiește în mediul rural , având ca ocupație principală agricultura și creșterea animalelor ; persoană care face parte din țărănime ; sătean . - Țară + suf . -

 

AGRICULTURĂ

AGRICULTÚRĂ , agriculturi , s . f . 1. Cultivare a pământului . 2. Ramură a producției materiale care are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor în vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime ; totalitatea lucrărilor și a metodelor întrebuințate în acest

 

AGROBIOLOGIE

AGROBIOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor , constituind , totodată , baza teoretică a științelor agronomice . [ Pr . : - bi -

 

AGROZOOTEHNIE

AGROZOOTEHNÍE s . f . Tehnica cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice ; agrozootehnică ( 1 ) . [ Pr . : - zo - o - ] - Agro - +

 

CRESCĂTOR

CRESCĂTÓR , - OÁRE , crescători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care crește . 2. S . m . și f . Persoană , întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea

 

POLIPLOIDIE

... POLIPLOIDÍE s . f . Creștere a numărului de cromozomi în celulele organismelor animale sau vegetale față de numărul de cromozomi caracteristic unei anumite specii , având ca rezultat mărirea ...

 

VIVARIU

VIVÁRIU , vivarii , s . n . Loc amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale

 

ZOOTEHNIE

ZOOTEHNÍE s . f . Știință care are drept obiect cunoașterea , reproducerea , creșterea , alimentația , ameliorarea și exploatarea animalelor

 

PIPERNICI

... PIPERNICÍ , pipernicesc , vb . IV . Refl . ( Despre animale , plante sau părți ale lor ) A se opri din creștere

 

PIPERNICIT

... PIPERNICÍT , - Ă , piperniciți , - te , adj . ( Despre animale , plante sau părți ale lor ; adesea substantivat ) Care s - a oprit din creștere

 

   Următoarele >>>