Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPĂȘIRE
Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru DEPĂȘIRE.
ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o
... DECOMPENSÁRE , decompensări , s . f . Stare de epuizare sau de depășire
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
PEREMPȚIÚNE , perempțiuni , s . f . ( Jur . ) Stingere , încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii ; perimare . [ Pr . : - ți -
PÉSTE prep . ( Semnifică ideea de suprapunere , de aplicare etc . , directă sau mediată , prin extensiune ) I. ( Introduce complemente circumstanțiale de loc ) 1. ( In legătură cu verbe de mișcare , arată că un obiect se așază , se aplică sau cade deasupra altuia ) Ploaia cade peste noi . 2. ( În legătură cu substantive care arată suprafața , întinderea ) Pe tot cuprinsul ; de - a lungul . Alerga peste câmpuri . 3. Deasupra . Se apleacă peste el . 4. Pe deasupra ; dincolo de . . . Sare peste gard . II. ( Introduce complemente circumstanțiale de timp ) 1. ( În legătură cu substantive însoțite de numerale , adverbe sau pronume și adjective nehotărâte ) După . . . Peste un ceas . 2. ( În legătură cu substantive care exprimă noțiuni de timp durative ) În timpul , în cursul . Peste zi lucrează . 3. Mai mult decât . . . A întârziat peste două ceasuri . III. ( Introduce complemente circumstațiale de mod ) 1. ( Așezat între două cuvinte identice , exprimă ideea de superlativ ) Pune întrebări peste întrebări . 2. ( În legătură cu numerale , arată depășirea unei cantități ) Mai mult decât . Peste o mie de oameni . IV. ( Introduce complemente indirecte ) Asupra . S - a făcut stăpână peste toate . - Pre ( = pe ) +
... SUPRAPROFÍT , supraprofituri , s . n . ( În economia politică marxistă ) Profit care reprezintă o depășire
SUPRARAFINÁRE , suprarafinări , s . f . Rafinare defectuoasă a unui produs petrolier prin depășirea cantității de reactiv , a temperaturii etc . - Supra - +