Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEZNĂDĂJDUI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru DEZNĂDĂJDUI.

DEZNĂDĂJDUIRE

... DEZNĂDĂJDUÍRE s . f . Faptul de a deznădăjdui ; p . ext . deznădejde . V. deznădăjdui

 

APELPISIT

APELPISÍT , - Ă , apelpisiți , - te , adj . , s . m . și f . ( Înv . ) ( Om ) deznădăjduit , desperat , exasperat , care nu se mai poate

 

CLAMOROS

CLAMORÓS , - OÁSĂ , clamoroși , - oase , adj . ( Livr . ) Zgomotos ; răsunător ;

 

DESPERA

... DESPERÁ , despér , vb . I . 1. Intranz . A - și pierde orice speranță , a deznădăjdui . 2. Tranz . ( Rar ) A face pe cineva să - și piardă nădejdile , răbdarea ; a exaspera . [ Prez . ind . și : desperez . - Var . : disperá vb ...

 

DESPERAT

DESPERÁT , - Ă , desperați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Ajuns la desperare ; deznădăjduit . 2. ( Despre manifestări sau atitudini ) Care exprimă , care dovedesc desperare . 3. Care provoacă desperare ; care prezintă puține posiblități de scăpare ; periculos , grav . [ Var . : disperát , - ă

 

DEZNĂDĂJDUIT

DEZNĂDĂJDUÍT , - Ă , deznădăjduiți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care și - a pierdut orice nădejde ( în rezolvarea sau îndreptarea unei situații ) ; desperat . 2. ( Despre sentimente , manifestări ale omului etc . ) Care trădează , exprimă deznădejde ; provocat de

 

OBIDI

... Înv . și pop . ) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii ; a se necăji , a se amărî , a deznădăjdui . 2. Tranz . ( Înv . ) A deplânge , a jeli . 3. Tranz . ( Înv . ) A asupri , a împila , a oprima ...

 

PIERIT

PIERÍT , - Ă , pieriți , - te , adj . 1. ( Pop . ) Mort ( de obicei de moarte violentă , nefirească ) . 2. Care a dispărut , care nu mai există . 3. ( Despre oameni și fața lor ) Lipsit de vigoare , slab ; palid , descompus ( de durere , de frică etc . ) ; p . ext . descurajat , deznădăjduit ; copleșit ,

 

PUSTIU

PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .