Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCERNĂMÂNT

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru DISCERNĂMÂNT.

INDISCREȚIE

... INDISCRÉȚIE , indiscreții , s . f . Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva ; p . ext . lipsă de măsură în vorbă , lipsă de discernământ

 

JUDICIOS

... JUDICIÓS , - OÁSĂ , judicioși , - oase , adj . Care judecă cu pătrundere și cu discernământ

 

NEGATIVISM

... NEGATIVÍSM s . n . 1. Atitudine de ignorare voită sau de respingere sistematică și fără discernământ a ceva care de fapt are și elemente pozitive . 2. Simptom care apare în unele boli mintale și care se caracterizează prin tendința ...

 

ORB

... 1. ( Adesea substantivat ) Lipsit de simțul văzului , care nu vede ( deloc ) . 2. Fig . Care nu admite alte păreri , 3. Fig . Care pare să acționeze fără discernământ ; a cărui rațiune e întunecată , tulburată de o pasiune , lipsit de clarviziune ; p . ext . de temut , fioros . 4. Fig . Lipsit de lumină ; întunecos ...

 

ORBEȘTE

... ORBÉȘTE adv . 1. Ca orbii ^2 , pe dibuite , la întâmplare . 2. Fig . Fără discernământ

 

ORBESC

... ORBÉSC , ORBEÁSCĂ , orbești , adj . 1. Care aparține orbului ^2 , de orb ^2 . 2. Fig . ( Despre acțiuni și sentimente ) Care se manifestă orbește , nechibzuit , nesocotit , fără discernământ

 

ORBIT

... ORBÍT , - Ă , orbiți , - te , adj . 1. Lipsit de vedere , cu vederea slăbită . 2. Fig . Cu mintea întunecată ( de furie , de durere etc . ) , fără discernământ

 

SNOB

... SNOB , SNOÁBĂ , snobi , snoabe s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care admiră și adoptă fără discernământ