Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ESENȚIAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 71 pentru ESENȚIAL.

ESENȚIALITATE

... ESENȚIALITÁTE s . f . ( Livr . ) Parte esențială ; caracter esențial

 

VITAL

... VITÁL , - Ă , vitali , - e , adj . 1. Care este caracteristic sau esențial pentru viață , în care rezidă viața ; de viață , al vieții . 2. Foarte important , fundamental , esențial

 

ÎNRUDI

ÎNRUDÍ , înrudesc , vb . IV . Refl . recipr . 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva ; a se înnemuri . 2. Fig . A avea caractere ( esențiale ) comune cu cineva sau cu ceva . - În +

 

ÎNRUDIT

ÎNRUDÍT , - Ă , înrudiți , - te , adj . 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva . 2. Fig . Care prezintă caractere ( esențiale ) comune cu cineva sau cu ceva ; care are afinitate cu cineva sau cu

 

ABSTRACTIZARE

ABSTRACTIZÁRE , abstractizări , s . f . Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării ; abstracție V.

 

ALOZOM

... ALOZÓM , alozomi , s . m . Cromozom care are un rol esențial

 

ANTEPROIECT

ANTEPROIÉCT , anteproiecte , s . n . Schiță sumară a unui proiect , care cuprinde numai elementele esențiale și caracteristice ale unei lucrări . [ Pr . : - pro - iect ] - Ante - + proiect ( după fr . avant -

 

ATRIBUT

ATRIBÚT , atribute , s . n . 1. Însușire ( esențială ) a unui obiect . 2. Parte secundară a propoziției , care determină un substantiv sau un echivalent al

 

AZOT

... AZÓT s . n . Corp gazos simplu , incolor , inodor și insipid , parte componentă a aerului și element esențial

 

BAZĂ

... care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a ...

 

CALITATE

CALITÁTE , calități , s . f . 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este , deosebindu - se de celelalte lucruri . 2. Însușire ( bună sau rea ) , fel de a fi ( bun sau rău ) ; p . restr . caracteristică pozitivă , însușire bună . 3. Poziție , situație , titlu care conferă un drept . 4. ( La jocul de șah ) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un

 

   Următoarele >>>