Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAȚETĂ

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru FAȚETĂ.

FAȚETAT

FAȚETÁT^1 s . n . Fațetare . - V. fațeta . FAȚETÁT^2 , - Ă , fațetați , - te , adj . Care a fost tăiat , șlefuit în fațete . - V.

 

FAȚETARE

FAȚETÁRE , fațetări , s . f . Acțiunea de a fațeta ; fațetat . - V.

 

ȘANFRENA

... ȘANFRENÁ , șanfrenez , vb . I. Tranz . A executa , manual sau cu ajutorul unei mașini , o fațetă

 

ȘLEFUI

ȘLEFUÍ , șlefuiesc , vb . IV Tranz . 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare , pilire , tăiere sau rindeluire , pentru a o netezi sau pentru a - i da o anumită formă ; a lustrui . 2. A tăia suprafața unei pietre ( prețioase ) în fațete fine ( pentru a - i mări valoarea și

 

BRILIANT

BRILIÁNT , briliante , s . n . 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii , folosit ca piatră prețioasă , montat în bijuterii . 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică . [ Pr . : - li -

 

CABOȘON

CABOȘÓN , caboșoane , s . n . 1. Piatră prețioasă sau semiprețioasă fără fațete , fixată într - o montură de metal . 2. ( Arhit . ) Ornament mic de piatră încrustat într - o

 

FAȚETA

FAȚETÁ , fațetez , vb . I . Tranz . A șlefui , a tăia în