Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUGARĂ

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru FUGARĂ.

FUGAR

FUGÁR , - Ă , fugari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană , ființă ) care a fugit dintr - un loc ( pe ascuns ) pentru a scăpa de o primejdie , de o constrângere , de o situație grea sau penibilă ; dezertor , evadat , fugit . 2. Adj . Care trece repede , fără a putea fi reținut ; fugitiv , nestatornic , trecător . 3. Adj . ( Despre cai )

 

FUGAREȚ

FUGÁREȚ , - IȚĂ , fugareți , - ițe , adj . ( Reg . ) Care fuge repede , ușor . - Fugi + suf . -

 

FUGACI

... FUGÁCI , - CE , fugaci , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre cai ) Bun alergător , iute la fugă ; fugar . 2. Adj . Fig . ( Livr . ) Trecător , fugitiv . 3. S . m . Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel , cu picioarele lungi și ...

 

FUGITIV

... FUGITÍV , - Ă , fugitivi , - e , adj . 1. Care trece repede , care este de scurtă durată ; trecător , fugar

 

IȚI

IȚÍ , ițesc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se ivi numai cu capul , a se arăta puțin , pentru un moment sau pe furiș . 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă , a arunca o privire fugară și

 

NĂLUCĂ

NĂLUCĂ , năluci , s . f . 1. Ființă fantastică , imaginară ; arătare , fantomă , vedenie , nălucire ( 1 ) ; spec . strigoi . 2. Imagine fugară și înșelătoare , închipuire deșartă ; iluzie , himeră , năluceală . 3. Imitație de peștișor , făcută din lemn sau din metal sclipitor , pe care o folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori ; p . gener . momeală ,

 

NĂPASTĂ

NĂPÁSTĂ , năpaste , s . f . 1. Nenorocire mare ; pacoste , calamitate . 2. Învinuire nedreaptă , acuzație neîntemeiată ; calomnie . 3. ( Înv . ) Nedreptate , prigoană , persecuție . 4. ( Înv . ) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari . 5. ( Reg . ) Prostovol . [ Pl . și :

 

PRINDE

... 1. A ajunge din urmă ( și a imobiliza ) pe cineva sau pe ceva care se mișcă , aleargă ; a captura ( un fugar , un răufăcător , un inamic ) . 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte ( reprobabile ) săvârșite pe ascuns ; a descoperi pe cineva cu ...

 

PRIVIRE

PRIVÍRE , priviri , s . f . Acțiunea de a ( se ) privi și rezultatul ei . 1. Funcția organică a ochilor , văz ; mod de a privi , căutătură , uitătură . 2. Examinare , apreciere , considerare ( fugară , de ansamblu ) . 3. ( În loc . prep . ) Cu privire la . . . = referitor la . . . , în privința . . . , în ceea ce privește . . . - V.