Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂNDIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 77 pentru GÂNDIRE.

GÂND

... GÂND , gânduri , s . n . 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire ; idee , cuget , cugetare . îi treceau multe gânduri prin cap . 2. închipuire , imaginație , fantezie ; inspirație . Gândul îl purta departe . 3. Loc considerat ca sediu al cugetării ...

 

GÂNDIRISM

GÂNDIRÍSM s . n . Curent filozofic din România , de orientare existențialist - ortodoxă , format în jurul revistei " Gândirea " în primele decenii ale sec . XX . - " Gândirea " ( n . pr . ) + suf . -

 

INTELIGIBIL

... Ă , inteligibili , - e , adj . 1. Care poate fi înțeles cu ajutorul gândirii logice ; clar , limpede . 2. ( Filoz . ) Care poate fi cunoscut numai de rațiune , de gândire

 

LATERAL

... incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire

 

LOGIC

... a demonstrației , al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii , a formelor și a legilor generale ale raționării corecte . 2. Gândire justă , raționament corect , consecvent și temeinic . 3. Cerință firească , temei rațional , rațiune . II. 1. Adj . Potrivit cu regulile logicii ( I ) ; rațional , just , întemeiat , corect . 2 ...

 

ÎNCETINEALĂ

... ÎNCETINEÁLĂ , încetineli , s . f . Lipsă de iuțeală , de vioiciune în acțiuni , în mișcări , în gândire

 

ȘTIINȚĂ

... de a fi informat ; cunoaștere . 2. Conștiință . II. 1. Pregătire intelectuală , instrucție ; învățătură , erudiție . 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură , societate și gândire

 

ABSTRACTIZARE

ABSTRACTIZÁRE , abstractizări , s . f . Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării ; abstracție V.

 

ABSURD

ABSÚRD , - Ă , absurzi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . Care contrazice gândirea logică , care nesocotește legile naturii și ale societății , contrar bunului - simț ; ilogic . 2. S . n . Ceea ce este absurd (

 

ADOGMATISM

... ADOGMATÍSM s . n . Sistem de gândire

 

ALOGISM

ALOGÍSM s . n . Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică , susținut de sceptici , mistici și

 

   Următoarele >>>