Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GĂURIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru GĂURIT.

ȘAIBĂ

ȘÁIBĂ , șaibe , s . f . 1. Disc de metal , de lemn etc . găurit , care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță , pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea . 2. Roată de metal sau de lemn , fixată pe un ax , peste care se petrece cureaua de

 

ȚEVOS

ȚEVÓS , - OÁSĂ , țevoși , - oase , adj . ( Rar ) Gol în interior , găurit ca țeava . - Țeavă + suf . -

 

AGĂȚAT

AGĂȚÁT , - Ă , agățați , - te , adj . 1. Atârnat , spânzurat ^2 , suspendat . 2. ( Despre obiecte de îmbrăcăminte ) Prins fără voie într - un obiect ascuțit care găurește , deșiră , rupe o

 

BORMAȘINĂ

BÓRMAȘINĂ , bormașini , s . f . Mașină de găurit metale , piatră etc . cu ajutorul unui burghiu

 

BORTELIT

BORTELÍT , - Ă , borteliți , - te , adj . ( Reg . ) Găurit ^2 . - V.

 

BORTIT

BORTÍT , - Ă , bortiți , - te , adj . ( Reg . ) Găurit ^2 . V.

 

BROȘA

BROȘÁ , broșez , vb . I . Tranz . 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri , ale unei cărți , ale unui caiet etc . ( punându - le într - o copertă moale ) . 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal , găurind - o sau șănțuind -

 

CARIAT

CARIÁT , - Ă , cariați , - te , adj . ( Despre dinți ) Ros , stricat , găurit de o carie . [ Pr . : - ri - at ] - V.

 

COARBĂ

COÁRBĂ , coarbe , s . f . Unealtă de găurit , formată dintr - o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului , iar la celălalt cu un buton de

 

DRAIBĂR

DRÁIBĂR , draibăre , s . n . Burghiu de oțel pentru găurit

 

GĂUNOS

GĂUNÓS , - OÁSĂ , găunoși , - oase , adj . ( Despre copaci sau trunchiuri de copaci ) Care este găurit , gol , mâncat pe dinăuntru ;

 

   Următoarele >>>