Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GARANTĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru GARANTĂ.

GARANT

GARÁNT , - Ă , garanți , - te , s . m . și f . Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau

 

GARANTA

GARANTÁ , garantez , vb . I . Tranz . și intranz . A da cuiva siguranța că va avea ceva ; a asigura ( cuiva ceva ) ; a răspunde de valoarea , de calitatea unui

 

ASIGURA

ASIGURÁ , asígur , vb . I . 1. Tranz . A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru ; a face ca înfăptuirea să fie sigură ; a pregăti ceva în mod sigur , durabil ; a garanta . 2. Tranz . A da cuiva garanții asupra unui lucru ; a încredința . 3. Tranz . și refl . A încheia un contract de asigurare a vieții , a unui bun . 4. Tranz . A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic . - A ^3 - + sigur ( după fr .

 

GARANTARE

GARANTÁRE s . f . Faptul de a garanta . - V.

 

ÎNCREDINȚA

ÎNCREDINȚÁ , încredințez , vb . I . 1. Tranz . A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere . 2. Tranz . A confirma , a garanta cuiva ceva . 3. Tranz . și refl . recipr . ( Reg . ) A ( se ) logodi . - În +

 

CHEZĂȘIE

CHEZĂȘÍE , chezășii , s . f . ( Adesea fig . ) Faptul de a garanta pentru altul din punct de vedere material sau moral ; ceea ce constituie o garanție pentru cineva sau ceva . Chezaș + suf . -

 

CHEZĂȘUI

CHEZĂȘUÍ , chezășuiesc , vb . IV . Tranz . ( Adesea fig . ) A garanta pentru cineva sau ceva ; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru . - Chezaș + suf . -

 

CHEZAȘ

... CHEZÁȘ , - Ă , chezași , - e , subst . 1. S . m . și f . ( Pop . ) Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul ; garant ; p . ext . persoană care își ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva . 2. S . m . ( Rar ) Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază ...

 

GARANȚIE

GARANȚÍE , garanții , s . f . Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva ; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații ( materiale ) ; ( concr . ) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi

 

GARANTAT

GARANTÁT , - Ă , garantați , - te , adj . ( Despre mărfuri ) A cărui valoare , calitate , funcționare etc . sunt asigurate de acela care a vândut marfa . V.

 

GIRA

GIRÁ^2 , girez , vb . I . Tranz . V . gera . GIRÁ^1 , girez , vb . I . Tranz . A - și da girul , a garanta printr - un gir ( o

 

   Următoarele >>>