Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HAINĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 212 pentru HAINĂ.
HAÍN , - Ă , haini , - e , adj . 1. Rău la inimă , fără milă , crud , hapsân , câinos . 2. ( Înv . ) Trădător , sperjur ,
... HAINÍ , hainesc , vb . IV . Refl . 1. A pribegi ; p . ext . a se înstrăina . 2. A deveni hain
CHIMONÓU , chimonouri , s . n . 1. Croială de haină femeiască , cu mâneca dintr - o singură bucată cu restul hainei . 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat cu mâneci foarte largi sau , p . ext . , haină femeiască de casă croită în acest fel . [ Var . : chimonó s .
HĂINĂRÍE , hăinării , ( 1 ) s . f . 1. ( Rar ) Magazin în care se vând haine gata confecționate . 2. Cantitate mare de haine . - Haină + suf . -
MÁNTIE , mantii , s . f . 1. ( Astăzi fig . ) Haină ( de ceremonie ) ca o pelerină lungă și largă , care se purta peste celelalte haine . 2. Haină de postav lungă și largă , purtată mai ales de călugări , peste altă
ȘORȚ , șorțuri , s . n . 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte , peste haine , femeile , muncitorii etc . în timpul lucrului , pentru a - și proteja îmbrăcămintea . 2. Obiect de îmbrăcăminte ( cu mâneci ) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine . 3. ( În portul popular femeiesc ) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac , de obicei împodobită cu broderii , care se poartă peste
BLÁNĂ , blăni , s . f . I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale . 2. Haină îmblănită ; haină confecționată din blană ( I 1 ) . II. ( Pop . ) Scândură groasă . [ Pl . și : ( I )
CERNÍ , cernesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Pop . ) A vopsi în negru ( în semn de doliu ) ; a înnegri . 2. Refl . A se îmbrăca în haine negre , a - și vopsi hainele în negru , în semn de doliu ; a purta doliu . 3. Refl . Fig . A se mâhni , a se
COÁSE , cos , vb . III . Tranz . 1. A fixa , a prinde între ele părțile unei haine sau un petic , un nasture etc . la o haină , trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac . 2. A broda . 3. ( Med . ) A împreuna ( cu un fir de mătase , de intestin preparat anume etc . și cu un ac special ) marginile unei
CÓNTĂȘ , contășe , s . n . 1. Haină luxoasă , lungă , purtată în trecut de boieri . 2. ( Reg . ) Haină bărbătească , de obicei îmblănită ( scurtă până la brâu ) , pe care o poartă țăranii , prin Bucovina și prin Moldova . [ Var . : cóntoș , cóntuș s .