Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPERIALĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru IMPERIALĂ.

IMPERIAL

IMPERIÁL , - Ă , imperiali , - e , adj . , s . f . I. Adj . Care aparține împăratului sau imperiului , care se referă la împărat sau la imperiu ; împărătesc . II. S . f . Etaj ( acoperit ) al unor vehicule de transport în comun . [ Pr . : - ri -

 

ÎMPĂRĂTESC

... ÎMPĂRĂTÉSC , - EÁSCĂ , împărătești , adj . De împărat , care aparține împăratului sau împărătesei ; imperial

 

ARHIDUCE

ARHIDÚCE , arhiduci , s . m . Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei ; bărbat care purta acest

 

ARHIDUCESĂ

ARHIDUCÉSĂ , arhiducese , s . f . 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei ; femeie care purta acest titlu . 2. Soție de

 

CANCELAR

CANCELÁR , cancelari , s . m . 1. Șeful guvernului în unele state . 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul

 

CUROPALAT

... CUROPALÁT , curopalați , s . m . Înalt demnitar bizantin care administra palatul imperial

 

LABARUM

... LÁBARUM s . n . Stindard imperial

 

NIȘANGIU

NIȘANGÍU , nișangii , s . m . Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale , precum și cu executarea și aplicarea parafei

 

NOMOCANON

NOMOCANÓN , nomocanoane , s . n . Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor

 

PRINCIPE

PRÍNCIPE , principi , s . m . Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare , regale sau imperiale ; persoană având acest titlu ;

 

PROCURATOR

PROCURATÓR , procuratori , s . m . 1. Magistrat roman , ales de obicei dintre liberți , însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale . 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei , în evul mediu . 3. Persoană care acționează în numele cuiva , pe baza unei procuri ;