Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN SFÂRȘIT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 80 pentru IN SFÂRȘIT.
... Care a fost epuizat , consumat . 3. Istovit peste măsură , cu puterile sleite . - SFÂRȘÍT^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) sfârși
NESFÂRȘÍT^2 , - Ă , nesfârșiți , - te , adj . 1. Care nu se sfârșește , nu are limite ( în timp sau spațiu ) , nu încetează , nu se consumă , care nu are sfârșit ; fără sfârșit ; fără margini : etern , veșnic ; infinit . 2. Foarte mare , foarte întins , foarte numeros , foarc intens . NESFÂRȘÍT^1 , nesfârșituri . s . n . Ceea ce nu are ( sau pare că nu are ) limită în spațiu sau în timp ; nemărginire ,
... SFÂRȘÍRE , sfârșiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) sfârși și rezultatul ei ; sfârșit ^1 . V. sfârși
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
FINÁL , - Ă , finali , - e , adj . , subst . 1. Adj . Care reprezintă sfârșitul , încheierea , care marchează ultima fază ( a unei lucrări , a unui proces , a unei acțiuni , a unui eveniment etc . ) ; care se află în urmă , la sfârșit . 2. S . n . Încheiere , sfârșit al unei acțiuni . al unei întâmplări , al unei lucrări etc . 3. S . f . Ultima fază a unei competiții sportive , a unui concurs artistic , științific etc . cu caracter eliminatoriu . 4. Adj . ( Lingv . ; despre propoziții , complemente , conjuncții ) Care indică scopul ,
... ajunge până la sfârșit , a face să fie sau a fi gata ; a ( se ) termina , a ( se ) sfârși , a ( se ) mântui ; a ( se ) înfăptui , a ( se ) realiza . 2. Tranz . A face să se prăpădească , să ...
SFÂRȘÍ , sfârșesc , vb . IV . 1. Tranz . A duce la capăt un lucru , o activitate ; a termina , a isprăvi ; a pune capăt la ceva , a încheia , a înceta . 2. Refl . și intranz . A ajunge la capăt , a lua sfârșit , a se termina . 3. Refl . A - și pierde viața , a se prăpădi , a muri . 4. Refl . A avea o senzație de sfârșeală , de leșin ; a fi istovit , sleit de
... TERMINÁ , términ , vb . I . 1. Tranz . A duce o acțiune până la capăt ; a isprăvi , a sfârși
TERMINÁT^2 , - Ă , terminați , - te , adj . 1. ( Despre acțiuni ) Care a fost dus până la capăt ; sfârșit . 2. ( Fam . ; despre oameni ) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte ; sfârșit din punct de vedere material , fizic sau moral . - TERMINÁT^1 s . n . Terminare ( 1 ) . - V.
ÎNCETÁRE s . f . Acțiunea de a înceta și rezultatul ei ; întrerupere , oprire , sfârșit . V.
... ale unui obiect ; a îmbina , a uni . II. 1. A termina , a pune capăt , a sfârși