Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTUIȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru INTUIȚIE.

CONȘTIINȚĂ

... CONȘTIÍNȚĂ , conștiințe , ( rar ) s . f . 1. ( Fil . ) Sentiment , intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență ; p . ext . cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre ...

 

INTUI

... INTUÍ , intuiesc , vb . IV . Tranz . A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție ; a pătrunde repede în esența problemelor , a fenomenelor etc . pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate ...

 

INTUIȚIONISM

INTUIȚIONÍSM s . n . Curent filosofic care opune rațiunii intuiția , concepută ca o facultate analogă cu instinctul , cu simțul artistic sau cu revelația divină , considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor . [ Pr . : - tu - i - ți -

 

INTUITIV

... INTUITÍV , - Ă , intuitivi , - e , adj . Care se bazează pe intuiție

 

IPOTEZĂ

IPOTÉZĂ , ipoteze , s . f . Presupunere , enunțată pe baza unor fapte cunoscute , cu privire la anumite ( legături între ) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor , la cauza sau la mecanismul intern care le produce ; presupunere cu caracter provizoriu , formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției , impresiei

 

IRAȚIONALISM

IRAȚIONALÍSM s . n . Concepție filosofică care postulează primatul intuiției , al instinctului , al trăirii , al inconștientului sau al altor facultăți iraționale , asupra rațiunii . [ Pr . : - ți -

 

MĂRGINIRE

... MĂRGINÍRE , mărginiri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) mărgini și rezultatul ei . 2. Fig . Posibilitate redusă de înțelegere , de intuiție

 

MISTICISM

... MISTICÍSM s . n . Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe ( prin revelație , intuiție

 

PREVEDEA

PREVEDEÁ , prev ? d , vb . II . 1. Tranz . A deduce ( din fapte care precedă ) evoluția evenimentelor viitoare ; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple ; a întrezări ; a presimți . 2. Tranz . ( Despre legi , regulamente , îndrumări etc . ) A specifica , a prescrie ; a indica , a menționa . 3. Tranz . A echipa , a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare . 4. Refl . ( Înv . și reg . ) A se vedea prin ceva ; a se

 

PREZICE

... PREZÍCE , prezic , vb . III . Tranz . A spune , a anunța dinainte ce se va întâmpla , orientându - se după anumite indicații prezente , după intuiție

 

   Următoarele >>>