Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINGURĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru LINGURĂ.
... LINGURÍȚĂ , lingurițe , s . f . 1. Diminutiv al lui lingură ( I 1 ) ; lingură mică , folosită pentru a bea ceai , lapte etc . 2. Conținutul unei lingurițe ( 1 ) . 3. Compus : lingurița - zânei = lingura - zânelor . - Lingură
... CĂÚȘ , căușe , s . n . 1. Vas de lemn in formă de cupă sau de lingură mare , folosit pentru a lua apă , făină , grăunțe etc . ; cauc ; p . ext . nume dat unor unelte care au această formă . 2. Lingură mare de lemn cu care se toarnă vinul din pritoacă în cadă . 3. Lingură de formă specială folosită la prepararea brânzeturilor , cu care se scoate , se așază și se amestecă coagulul . 4. Lingură de tablă sau de lemn cu ajutorul căreia se scoate apa din barcă . 5. Piesă din tablă folosită pentru legarea cablului de foraj de un ...
... 2. Țigan ( care face linguri ) . II. S . n . Poliță specială pe care se țin ( la țară ) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie . - Lingură
... CANCIÓC , canciocuri , s . n . 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn , folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru . 2. Vas pentru luarea probelor ...
CHIPCÉL s . n . Unealtă de pescuit pește mărunt , formată dintr - o plasă prinsă pe un schelet de lemn și având forma unei linguri mari . [ Var . : chepcél s . n . ] - Et .
CHIURÉTĂ , chiurete , s . f . Instrument chirurgical de forma unei linguri , folosit la
DÚCE^2 , duci , s . m . 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat ; persoană având acest titlu . 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului ; persoană având acest titlu . 3. Conducător militar la triburile germanice . DÚCE^1 , duc , vb . III I. Tranz . 1. A transporta ceva sau pe cineva într - un anumit loc , a lua ceva sau pe cineva dintr - un loc și al pune în altul . 2. A lua pe cineva cu sine spre a - l conduce , a - l îndruma , a - l introduce undeva ; a conduce . 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva ; p . ext . a apropia de cineva sau ceva . Duce lingura la gură . 4. A transmite vești , vorbe , răspunsuri , salutări etc . 5. A - și petrece viața , zilele etc . într - un anumit fel ; a trăi . 6. A îndura , a suporta , a răbda , a suferi . 7. A purta războaie , lupte , tratative etc . 8. A depune , a presta o muncă . 9. A trage , ...
... FĂCĂLUÍ , făcăluiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A amesteca frecând și zdrobind ( cu o lingură
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
LĂCĂRÍT s . n . Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice , folosit în sondele mai puțin adânci . - Et . nec . Cf . %lac^