Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOGICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 84 pentru LOGICĂ.

LOGIC

LÓGIC , - Ă , logici , - ce s . f . , adj . I. S . f . 1. Știință a demonstrației , al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii , a formelor și a legilor generale ale raționării corecte . 2. Gândire justă , raționament corect , consecvent și temeinic . 3. Cerință firească , temei rațional , rațiune . II. 1. Adj . Potrivit cu regulile logicii ( I ) ; rațional , just , întemeiat , corect . 2. ( Fiz . , în sintagma ) 3. ( În sintagmele ) Diagramă ( sau schemă ) logică = reprezentare grafică a unui algoritm ;

 

LOGICEȘTE

... LOGICÉȘTE adv . ( Rar ) În mod logic , din punct de vedere logic . - Logic

 

LOGICIAN

LOGICIÁN , - Ă , logicieni , - e , s . m . și f . Persoană care cunoaște temeinic logica ; specialist în logică ; p . ext . persoană care judecă cu metodă , cu rigoare , urmând regulile logicii . [ Pr . : - ci -

 

METALOGICĂ

METALÓGICĂ s . f . Disciplină care studiază fundamentele logicii , sistemele logice , expresiile logice și raporturile dintre

 

ÎNTEMEIAT

... ÎNTEMEIÁT , - Ă , întemeiați , - te , adj . 1. ( Despre abstracte ) Sprijinit pe argumente solide , potrivit cu regulile logicii , just , logic

 

ALGEBRĂ

ALGÉBRĂ s . f . 1. Teorie a operațiilor privind numerele reale ( pozitive ori negative ) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular . 2. ( În sintagma ) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor , claselor și

 

DISJUNCȚIE

... DISJÚNCȚIE , disjuncții , s . f . Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc ; functor logic

 

ILOGIC

ILÓGIC , - Ă , ilogici , - ce , adj . Care nu este conform cu logica , care contrazice logica ;

 

INCOERENT

INCOERÉNT , - Ă , incoerenți , - te , adj . ( Despre oameni ) Lipsit de logică în gândire , în manifestări ; ( despre manifestările oamenilor ) lipsit de logică . [ Pr . : - co - e - . Var . : incoherént , - ă

 

JUDECATĂ

... JUDECÁTĂ , judecăți , s . f . 1. Facultatea ( 1 ) de a gândi logic ; rațiune , inteligență , gândire . 2. Formă logică fundamentală exprimată printr - o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva . 3. Acțiunea de a judeca ...

 

NEOPOZITIVISM

NEOPOZITIVÍSM s . n . Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii , precum și analizei logice a limbajului științei . [ Pr . : ne -

 

   Următoarele >>>