Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂIESTREȘTE

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru MĂIESTREȘTE.

MĂIESTRIT

... Ă , măiestriți , - te , adj . 1. Lucrat cu măiestrie ( 1 ) , cu meșteșug , cu artă ; p . ext . frumos , minunat , desăvârșit . 2. măiestru ( 1 ) . [ Pr . : mă - ies - ] - V. Măiestri

 

MĂIESTRI

MĂIESTRÍ , măiestresc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A executa ceva cu ( mare ) îndemânare , cu artă . [ Pr . : mă -

 

MĂIESTRIE

MĂIESTRÍE , măiestrii , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Pricepere , iscusință deosebită ; talent , dibăcie , artă . 2. ( Înv . ; concr . ) Lucrare , operă , creație . 3. Meserie , meșteșug ( care cere pricepere ) . [ Pr . : mă - ies - ] - Măiestru + suf . -