Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂNĂSTIRE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 50 pentru MĂNĂSTIRE.
... METÓC , metocuri , s . n . Mănăstire mică , subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari ; proprietate imobiliară a unei mănăstiri ; spec . clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc ...
... MĂNĂSTIRÉSC , - EÁSCĂ , mănastirești , adj . Care aparține mănăstirii , privitor la mănăstire , de la mănăstire
... MĂNĂSTIOÁRĂ , mănăstioare , s . f . Diminutiv al lui mănăstire . [ Pr . : - sti - oa - . - Var . : mânăstioáră s . f . ] - Mănăstire
... SCHIT , schituri , s . n . Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într - un loc retras ; călugării dintr - o astfel de mănăstire
ARHONDĂRÍȚĂ , arhondărițe , s . f . Călugăriță care care îngrijește de arhondaric și care primește oaspeții mănăstirii ; arhondăreasă . - Arhondar + suf . -
ARHONDARÍC , arhondarice , s . n . Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților ; arhondărie . [ Pl . și :
... BĂRĂȚÍE , bărății , s . f . ( Înv . și reg . ) Biserică sau mănăstire
... BÓLNIȚĂ , bolnițe , s . f . ( Înv . ) Spital ( pe lângă o mănăstire
CANONÁRH , canonarhi , s . m . Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele
... CENOBÍT , cenobiți , s . m . Călugăr care trăiește într - o mănăstire
CERDÁC , cerdace , s . n . 1. Mic pridvor , uneori închis cu geamlâc , situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri ; galerie deschisă , mărginită de stâlpi ( la vechile case boierești sau la mănăstiri ) ; verandă , pridvor . 2. ( Înv . ) Clădire izolată , cu o singură încăpere , așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți , care permite o vedere generală asupra împrejurimilor . 3. Acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci . [ Var . : ceardák s .