Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MEȘTEȘUGIT

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru MEȘTEȘUGIT.

ÎNTORS

ÎNTÓRS^2 , - OÁRSĂ , întorși , - oarse , adj . 1. Revenit la locul de plecare . 2. ( Despre obiecte ) Răsucit , încovoiat , strâmb . 3. ( Pop . ) Jugănit , castrat . 4. Fig . ( Rar , despre persoane sau despre firea , caracterul lor ) Sucit , ciudat . 5. Fig . ( Rar , despre cuvinte sau despre vorbire ) Meșteșugit . - ÎNTÓRS^1 s . n . 1. Înapoiere , revenire ( la punctul de plecare ) . 2. Răsturnare . Întorsul

 

CUVÂNTĂREȚ

CUVÂNTĂRÉȚ , - EÁȚĂ , cuvântăreți , - e , adj . ( Rar ) Cuvântător ( 1 ) ; care vorbește frumos , meșteșugit . - Cuvânta + suf . -

 

FRAZEOLOG

FRAZEOLÓG , - Ă , frazeologi , - ge , s . m . și f . ( Rar ) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite , dar lipsite de conținut . [ Pr . : - ze -

 

MEȘTEȘUGI

MEȘTEȘUGÍ , meșteșugesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A efectua , a face un lucru ( cu talent , cu

 

MEȘTEȘUGIRE

... MEȘTEȘUGÍRE , meșteșugiri , s . f . 1. ( Rar ; mai ales fam . ) Acțiunea de a meșteșugi

 

MEȘTERI

... a prelucra . 2. A pune la punct , a potrivi , a aranja , a repara , a meșteșugi

 

POTRIVIT

POTRIVÍT^2 , - Ă , potriviți , - te , adj . 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva , care se armonizează cu cineva sau cu ceva ; asemenea . 2. Corespunzător ( scopului urmărit ) , adecvat , nimerit . 3. Aranjat , așezat ; întocmit , meșteșugit . 4. Moderat , temperat ; de mijloc ; acceptabil . La o depărtare potrivită . - POTRIVÍT^1 s . n . Potrivire ; aranjare , așezare . - V.