Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MECANOTEHNICĂ
Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru MECANOTEHNICĂ.
MECANOTÉHNIC , - Ă , mecanotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Mecanică ( I 1 ) . 2. Adj . Care se referă la un produs de mecanică ( I 1 ) , privitor la mecanică , de mecanică . - Mecano - +
MECÁNIC , - Ă , mecanici , - ce , subst . , adj . I. S . f . 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor ; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene ; mecanotehnică . 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor , îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării . 3. Tratat , manual de mecanică ( I 1 , 2 ) . II. Adj . 1. Care aparține mecanicii ( I ) , privitor la mecanică , de mecanică . 2. ( Și adv . ) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism ; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor ; mecanizat . 3. ( Și adv . ) Care se realizează fără participarea conștiinței , a voinței ; mașinal , automat . III. S . m . și f . Specialist în mecanică ( I 1 ,