Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEMULȚUMIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru NEMULȚUMIT.

NEMULȚUMIRE

NEMULȚUMÍRE , nemulțumiri , s . f . Faptul de a fi nemulțumit ; stare a celui nemulțumit ; supărare , mâhnire ; insatisfacție ,

 

ÎNCĂPEA

ÎNCĂPEÁ , încáp , vb . II . Intranz . 1. A fi cuprins într - un spațiu . 2. ( Fam . ; în construcții negative , urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) A se împiedica de cineva , a fi nemulțumit , stingherit de prezența cuiva sau a ceva . 3. A trece , a străbate , a pătrunde pe undeva . 4. ( În expr . ) A încăpea pe mâna ( sau pe mâinile ) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva .

 

BOVARISM

BOVARÍSM s . n . Tendință prezentă la unele persoane care , nemulțumite de realitatea propriei lor condiții , își făuresc o personalitate fictivă , corespunzătoare aspirațiilor

 

CÂRCOTAȘ

CÂRCOTÁȘ , - Ă , cârcotași , - e , adj . , s . m . și f . ( Pop . și fam . ) ( Om ) care caută mereu ceartă , care e veșnic nemulțumit . - Cârcotă + suf . -

 

CÂRTITOR

CÂRTITÓR , - OÁRE , cârtitori , - oare , adj . ( Pop . ) Care cârtește , care se arată mereu nemulțumit , care bombănește necontenit . - Cârti + suf . -

 

CONTRAEXPERTIZĂ

CONTRAEXPERTÍZĂ , contraexpertize , s . f . Expertiză cerută de partea nemulțumită și destinată să verifice o expertiză efectuată anterior . [ Pr . : - tra -

 

MÂRÂIT

MÂRÂÍT s . n . Faptul de a mârâi ; ( în special ) sunete specifice scoase de câinii ațâțați , nemulțumiți ; mârâială , mârâitură . - V.

 

MOFLUZ

MOFLÚZ , - Ă , mofluji , - ze , s . m . și f . , adj . 1. ( Înv . ) ( Om ) falit ; ( om ) sărăcit , ruinat ; ( om ) sărac . 2. ( Om ) înșelat , păgubit ; p . ext . ( om ) nemulțumit , dezamăgit , blazat . [ Pl . și : mofluzi . - Var . : muflúz , - ă s . m . și f . ,

 

MUSTĂCI

MUSTĂCÍ , mustăcesc , vb . IV . Intranz . 1. A râde pe sub mustață , a zâmbi reținut . 2. A strâmba din nas , a fi nemulțumit de

 

NĂSILNIC

NĂSÍLNIC , - Ă , năsilnici , - ce , adj . ( Înv . și reg . ) 1. Violent , brutal ; rău , aspru , neîndurător . 2. Nemulțumit , cârcotaș , mofturos , îndărătnic . [ Var . : năs ? lnic , - ă

 

NECĂJIT

NECĂJÍT , - Ă , necăjiți , - te , adj . 1. Care are un necaz ; supărat , amărât , trist , mâhnit . 2. Care duce o viață grea ; chinuit , muncit ; p . ext . sărac , sărman . 3. Nemulțumit ( de ceva sau de cineva ) , contrariat , enervat , întărâtat . [ Var . : năcăjít , - ă

 

   Următoarele >>>