Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBȘTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru OBȘTE.

OBȘTIME

... OBȘTÍME s . f . ( Înv . ) Obște ( 1 ) . - Obște

 

OBȘTIRE

OBȘTÍRE , obștiri , s . f . ( Înv . ) Acțiunea de a obști și rezultatul ei ; înștiințare , anunțare . - V.

 

ÎNDEOBȘTE

... ÎNDEÓBȘTE adv . De obicei , în mod obișnuit , în general . [ Pr . : - de - ob - ] - În + de ^4 + obște

 

CISLĂ

CÍSLĂ , cisle , s . f . ( În orânduirea feudală ) 1. Cotă - parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr - o sumă plătită cin comun ; repartizare a dărilor fixată de obștea satului , proporțional cu averea fiecăruia . 2. Întrunire , sfat ( sătesc ) , adunat de obicei pentru stabilirea cislei (

 

MARCĂ

... transportului poștal . MÁRCĂ^3 , mărci , s . f . 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră , aflate sub guvernare militară . 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală , în care pământul arabil rămâne proprietate privată . MÁRCĂ^2 , mărci , s . f . Unitate monetară principală în unele țări europene . MÁRCĂ ...

 

OBȘTEȘTE

... OBȘTÉȘTE adv . ( Înv . ) Din punct de vedere obștesc ; având în vedere interesul comun , colectiv ; în general ; îndeobște . - Obște

 

OBȘTIE

... ÓBȘTIE s . f . v . obște

 

RĂZEȘ

RĂZÉȘ , răzeși , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) Țăran liber , organizat în obști , care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea , dar lucra independent ( împreună cu familia ) lotul agricol repartizat ; moșnean ; p . gener . țăran liber , posesor de

 

VĂTĂMAN

VĂTĂMÁN , vătămani , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) 1. Conducător al obștii dintr - un sat liber . 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr - un sat aservit , însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de

 

VILĂ

VÍLĂ , vile , s . f . 1. Denumire dată , în Imperiul Roman , unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi . 2. Locuință cu înfățișare voit rustică , elegantă și spațioasă , situată într - o grădină . 3. ( În evul mediu ) Denumire care desemna diferite forme de așezări ( obștea țărănească , satul liber , satul dependent de domeniul stăpânului feudal și , uneori , centrul