Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBȘTEȘTE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru OBȘTEȘTE.
ACTÍV , - Ă , activi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care participă ( în mod efectiv ) la o acțiune ; harnic , vrednic . 2. ( Despre corpuri sau substanțe ) Care realizează ( intens ) un anumit fenomen , un anumit efect etc . 3. ( Despre diateza verbală ) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea . 4. ( Despre operații , conturi , bilanțuri ) Care se soldează cu un profit , cu un beneficiu . II. S . n . 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice . 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi , instituții sau organizații economice ; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace . 3. ( În expr . ) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave . A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune ( gravă ) pe seama cuiva . 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de
AUTOIMPÚNERE , autoimpuneri , s . f . Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie , în vederea unor lucrări locale de interes obștesc . [ Pr : a - u - ] - Auto ^1 - + impunere ( după rus .
COLECTÍV , - Ă , colectivi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Care rezultă din participarea , din activitatea mai multor persoane ( sau lucruri ) . 2. Care aparține tuturor ; comun , obștesc , social . 3. Care se referă la ideea de colectivitate . II. S . n . Echipă . Colectiv de redacție . Colectiv de catedră . III. S . f . ( Ieșit din uz ) Cooperativă Agricolă de
COMÚN , - Ă , comuni , - e , adj . 1. Care aparține mai multora sau tuturor ; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți ; de care se folosesc mai mulți sau toți ; obștesc . 2. Obișnuit , normal , firesc ; frecvent . 3. Banal , de rând ; de proastă
CONGRÉS , congrese , s . n . 1. Reuniune națională sau internațională în care delegați sau invitați dezbat probleme majore de ordin politic , economic , organizatoric , științific , cultural etc . 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice , organizații de masă și obștești . 3. Denumire a parlamentului în unele țări , format din Camera reprezentanților și Senat . 4. ( Urmat de determinări ) Denumire a unor partide politice . Congresul Național Indian . 5. Denumire dată unor conferințe internaționale ale statelor , convocate , de obicei , pentru încheierea de tratate de
FUNDÁȚIE , fundații , s . f . 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții , a unui utilaj , a unei mașini etc . ; fundament , bază , temelie . 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare . 3. Instituție cu caracter obștesc căreia , pentru realizarea scopurilor sale , i se afectează un fond special ;
INDIVIDUALÍSM s . n . 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat , independent de societate . 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale , care este preocupat exclusiv de propria persoană . [ Pr . : - du -
LEGALITÁTE , legalități , s . f . Caracterul a ceea ce este legal , conform cu legea ; principiu potrivit căruia toate organizațiile de stat sau obștești și cetățenii sunt obligați să respecte , în activitatea lor ,
... ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a ...
OBȘTÉSC , - EÁSCĂ , obștești , adj . Care privește poporul , care aparține poporului ; p . ext . comun , general , colectiv ,