Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORAȚIE

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru ORAȚIE.

COLĂCĂRI

COLĂCĂRÍ , colăcăresc , vb . IV. Intranz . ( Pop . ) A rosti orația de nunt� ( în calitate de

 

COLĂCĂRIE

... COLĂCĂRÍE , colăcării , s . f . ( Pop . ) Orație

 

COLĂCAR

COLĂCÁR , colăcari , s . m . ( Pop . ) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc ( călare ) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă . [ Var . colăcér s . m . ] - Colac + suf . -

 

CONĂCĂRIE

... CONĂCĂRÍE , conăcării , s . f . ( Reg . ) Orație

 

ORAȚIUNE

... ORAȚIÚNE s . f . v . orație

 

PROPOVEDANIE

... PROPOVEDÁNIE , propovedanii , s . f . ( Înv . ) 1. Orație

 

VORNICEL

VORNICÉL , vornicei , s . m . 1. Slujbaș subaltern al vornicului ( 1 ) , însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate . 2. ( Înv . ) Vornic ( 2 ) . 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă ; vornic ( 3 ) . - Vornic + suf . -